Ce sunt prochimenele?
În cultul ortodox, prochimenul este un verset sau un grup de versete din Psalmi care se cântă la începutul diferitelor lecturi scripturistice (Vecernie, Utrenie, Liturghie). Pr. Daniel Stîngă explică faptul că etimologia cuvântului provine din grecescul pro‑keime („pus înainte”), deoarece prochimenul precede o lectură mai lungă. Prochimenul acționează ca un motto care sintetizează în câteva cuvinte esențiale învățătura de credință. Slujbele ortodoxe folosesc mai multe categorii de prochimene:
- prochimene pentru fiecare zi a săptămânii, cântate la Vecernie;
- prochimene antifonice cântate la Utrenie, pe cele opt glasuri;
- prochimene care preced lectura Apostolului la Sfânta Liturghie, rânduite după glasuri și zilele săptămânii.
Există şi prochimene speciale legate de praznice. În Duminica lăsatului sec de brânză („Duminica iertării”), la începutul Vecerniei se cântă un prochimen lung, numit şi Prochimen Mare: „să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi”. Acest prochimen deschide perioada Postului Mare şi exprimă smerenia și dorinţa de îndurare a omului,
Prochimenul cel Mare – „Să nu întorci fața Ta”
Prochimenul „Să nu întorci faţa Ta” provine din Psalmul 68(69). Versetele 20‑21 din traducerea Septuagintei sună astfel: „Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta, că mă năcăjesc, degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu şi‑l mântuieşte pe el; pentru vrăjmaşii mei, izbăveşte‑mă”. Aceste versete constituie un strigăt de ajutor adresat lui Dumnezeu de un suflet aflat în suferinţă.
Rolul liturgic și semnificația spirituală
Prochimenul este un stih extras din Psalmi care anunță, prin conținutul său, ideea sau motivul slujbei și „rezumă ideea de bază într-un mod foarte concentrat”, fiind un fel de chintesență biblică. Prochimenul mare „Să nu întorci fața Ta de la sluga Ta” este cântat la Vecernia din Duminica iertării. Alexander Schmemann observă că melodia sa unică umple biserica cu o strigare – „când mă necăjesc degrab mă auzi” – care exprimă „taineca întrepătrundere dintre deznădejde și nădejde, dintre întuneric și lumină”. Credinciosul stă în faţa lui Dumnezeu, realizează că aparţine Împărăţiei Sale, dar simte exilul pricinuit de păcat şi cere cu disperare ajutor divin.
Părinţii Bisericii accentuează că începutul Postului Mare este vremea iertării şi a pocăinţei. Un text pastoral al Academiei de Teologie Ortodoxă din Moldova aminteşte că prochimenul mare este rostit în cadrul ritualului iertării şi că această rugăciune „pătrunsă de un duh trist de rugăciune” trebuie să fie în concordanţă cu starea noastră lăuntrică. Biserica ne îndeamnă să cerem mila lui Dumnezeu, să deschidem „uşile pocăinţei” şi să iertăm pe cei apropiați.
Textul şi traducerea
Prochimenul românesc are următoarea formă:
„Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc, degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu şi‑l mântuieşte pe el; pentru vrăjmaşii mei, izbăveşte‑mă”
Cine a fost Konstantinos Pringos?
Konstantinos Pringos (1892 – 1964) s‑a născut la Constantinopol și a fost unul dintre marii psalţi ai secolului XX. Biografia lui de pe site‑ul Analogion arată că a învățat să cânte de la Ioannis Palasis și Iakovos Nafpliotis și că a devenit Archon Second Domestikos al Marii Biserici între 1911 și 1913. După o perioadă în care a slujit în nordul Greciei, Pringos s‑a întors la Constantinopol și, în 1939, a fost numit Protopsalt al Marii Biserici a lui Hristos, funcţie pe care a deţinut‑o până în 1959.
Pringos era renumit pentru „interpretarea sa măreață și hegemonică” – după cum este caracterizată pe analogion.com – și pentru calităţile sale vocale excepţionale, puse în evidenţă în compoziţiile pentru sărbători. De asemenea, a predat Muzică Bizantină la Școala Teologică din Halki. Conform aceleiaşi surse, mulţi psalţi îl consideră pe Pringos ultimul exponent al vechii şcoli patriarhale.
Ce este o erminie?
În tradiţia psaltică, termenul erminia (gr. ἐρμηνεία) înseamnă „interpretare” sau „explicaţie”. O erminie poate fi o transcriere în notaţie nouă a unei melodii vechi, o explicare a modului în care trebuie cântat un anumit trop sau o versiune proprie a unui cântăreţ. Konstantinos Pringos a realizat erminii pentru numeroase cântări bizantine. Spre exemplu, adaptările sale la piesele compozitorului Petros Lampadarie (lampadarul Patriarhiei în sec. XVIII) sunt considerate modele de interpretare patriarhală.
În introducerea cărţii sale „Mousikē Kypsele” (Doxastarion), Pringos descrie stilul patriarhal ca fiind „modest, simplu şi mistic”. El subliniază că acest stil se transmite prin ascultare, afirmând: „…dacă eu vă cânt aceste lucruri şi le ascultaţi, veţi putea să le cântaţi mâine ca mine”. În aceeaşi relatare, Pringos le spunea unui grup de psalţi că deşi au voci frumoase şi cunosc muzica, „nu sunt psalţi pentru că nu au ascultat” – o trimitere la importanţa tradiţiei orale în muzica bizantină.
Erminia lui Pringos la prochimenul „Să nu întorci fața Ta”
Deşi compoziţia originală a prochimenului „Să nu întorci faţa Ta” îi aparţine lui Petru Lampadarie (sec. XVIII), în secolul XX s‑a răspândit o erminie semnată de Konsantinos Pringos. Această versiune păstrează melodia tradiţională, dar aduce inflexiuni care reflectă simplitatea şi sobrietatea stilului patriarhal descris mai sus. Prin interpretarea sa, Pringos a dorit să redea rugăciunea în formă clară, fără ornamentaţii excesive, astfel încât ascultătorul să se concentreze pe sensul pocăit al versetelor. Această erminie a devenit populară în Biserica română și a fost preluată în înregistrări corale, precum cele ale Mănăstirii Văratec sau ale corului de la Mănăstirea Sihăstria.
Poți descărca partitura accesând link-ul de mai jos:
DESCARCĂ PARTITURA: Să nu întorci Fața Ta, glas VIII, de Konstantinos Pringos
Concluzie
Prochimenele sunt momente liturgice pline de semnificaţie care introduc lecturile biblice şi sintetizează mesajul sărbătorii. Prochimenul cel Mare “Să nu întorci faţa Ta” marchează începutul Postului Mare şi exprimă, în câteva versete din Psalmul 68(69), strigătul plin de pocăinţă al credinciosului către Dumnezeu. Cântat pe glasul 8, acest prochimen îmbină deznădejdea provocată de păcat cu nădejdea în milostivirea divină.
Personalitatea lui Konstantinos Pringos, protopsaltul Marii Biserici, rămâne esenţială pentru înţelegerea stilului patriarhal. Biografia sa arată o viaţă dedicată cântării bizantine. Prin erminia sa la prochimenul „Să nu întorci faţa Ta”, Pringos a transmis o interpretare modestă şi profundă, fidelă tradiţiei. În epoca noastră, studiul acestor erminii şi meditaţia asupra textelor psalmice ne ajută să pătrundem mai adânc în sensul Postului Mare.
Surse:
https://analogion.com/site/html/Pringos.html
https://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/
ASCULTĂ AICI:
